• Română (România)
  • English (United Kingdom)
Instalati Flash Player pentru a putea vedea playerul.
  • Rezervări pentru concertele simfonice

    Rezervările la concertele simfonice se pot face pe site-ul nostru începând cu ziua de luni din săptămâna concertului.

  • Turul virtual al Ateneului Român

    Pentru turul virtual al Ateneului Român vă rugăm să apăsaţi AICI.tur_virtual_slide

  • În atenția publicului spectator,

    Accesul în sălile de spectacol ale Ateneului Român este permis până la ora începerii concertelor. După această oră, accesul se mai poate face DOAR la pauză. Mulțumim pentru înțelegere!

  • The Great Restoration Work of The Athenaeum

    coperta_cupola_ukEditura „Anima" a acceptat să realizeze pro bono traducerea volumului Marea refacere a Ateneului Român (1990-2003) în format electronic şi astfel, cu bucurie, anunţăm că volumul de excepţie The Great Restoration Work of The Romanian Athenaeum (1990-2003) poate fi accesat pe site-ul Filarmonicii „George Enescu" la adresa http://fge.org.ro/images/stories/publicatii/great_restoration.pdf

  • Informaţii despre bilete şi abonamente

    atheneublackPentru mai multe informaţii legate de bilete şi abonamente, vă rugăm să ne contactaţi la numărul de telefon:
    (+4) 021 315 6875
    Pentru orice alte informaţii vă rugăm să ne contactaţi la telefon: (+4) 021 315 2567

    De asemenea, vă invităm să ne urmăriţi şi prin intermediul paginilor de Facebook, Twitter și Instagram.

  • Caietele Filarmonicii "George Enescu"

    orga-1orga-2cupolarocupolaukcop refacereist
    Publicate de Editura Anima, Coordonator de colecţie: Cristina Sârbu

Stagiunea 2017 - 2018

Vă rugăm să vă asigurați că browser-ul dumneavoastră suportă Flash Player (descărcare AICI).

Vă rugăm să vă asigurați că nu aveți activată vreo aplicație pentru blocarea ferestrelor de tip pop-up.

Categoria a III-a de bilete = strapontine, scaune fără spătar.

Vă rugăm să vă abonaţi la newsletter

Aniversari
Filarmonica din Bucuresti, cea mai "batrana" orchestra din rasaritul Europei (1868)

de Viorel Cosma

Majoritatea orchestrelor simfonice din lume s-au nascut fie din formatiile aflate in fosa teatrelor lirice, fie din ansamblurile particulare ale curtilor princiare europene, mai ales cele dinainte de 1800.

ateneul-roman-poza-veche-2Ateneul RomânPrintre cele mai vechi capele se numara cele din Dresda (1548), Schwering (1563), Weimar (1565), Braunschweig (1571) si Karlsruhe (sec. XVI). Este bine de stiut ca Germania ramane tara de pe continentul european cu cele mai numeroase orchestre simfonice, fondate in secolul al XVIII-lea: Mannheim (1720), Berlin (1735), Leipzig (1763, celebra Gewandhaus), Munchen (17 78), Bonn (1783), Bremen (1792). Nici Franta nu a ramas departe de Germania, daca ne gandim la Orchestra Academiei de Opera (1669) si la cea a Operei Comice (1780) din Paris, dupa care a urmat  explozia formatiilor simfonice franceze de elita din secolul al XIX-lea: Orchestra Conservatorului (1828), Pasdeloup (1861), Colonne (1873) (unde a debutat George Enescu cu Poema romana) si Lamoureux (1881). Desi poate parea curios, totusi Varsovia a avut o formatie simfonica pe langa Teatrul Mare (1833), inainte de Liverpool (1840), Viena (1842), New York (1842), Budapesta (1853) si Praga (1881). Cand a avut initiativa dirijorul Eduard Wachmann de a pune bazele unei orchestre (1866) si apoi a fondat Societatea Filarmonica Romana din Bucuresti (1868), vecinii nostri erau departe de asemenea infaptuiri artistice: Atena (1893), Belgrad (1923), Kiev (1923), Sofia (1928), Moscova (1928). Capitala Romaniei se mandrea deja cu formatia sa, in timp ce la Sankt Petersburg, de pilda, regimul tarist abia la 1882 a inchegat Orchestra Curtii, iar cand Ateneul Roman se pregatea sa-si inaugureze noul palat al muzicii (1888), celebra Concertgebouw Orchestra abia se nastea la Amsterdam! Astazi, la aproape 140 de ani de existenta (pe care ii va sarbatori in 2008), Filarmonica "George Enescu" din Bucuresti se plaseaza drept cea mai  varstnica din bazinul balcanic si exceptand orchestra poloneza de fosa a Teatrului Wielkiegow Warszawie (care nu era independenta) chiar din rasaritul Europei.

Daca in etapa  Wachmann, Filarmonica din Bucuresti trecea drept una dintre primele formatii din lume care au promovat creatia - controversata, de pilda, in Franta - a lui Richard Wagner, in etapa  Georgescu s-a impus ca ansamblul simfonic cu cea mai mare deschidere fata de muzica contemporana (Richard Strauss, Igor Stravinski, Bela Bartak, Serghei Prokofiev, George Enescu). Prezenta celui mai de seama compozitor roman pe afisele Filarmonicii l-a incurajat pe George Georgescu ca, in absenta sa din stagiunea 1927/1928 (cand a preluat locul lui Arturo Toscanini la New York), sa-l invite la Bucuresti pe Hermann Scherchen, spre a inviora scoala componistica autohtona. Dupa memorabilul ciclu al Simfoniilorlui Beethoven, dirijorul german a deschis  balul auditiilor de muzica romaneasca: poemul Intre dusmani de Robert Cremer, Simfonia de camera de Mihail Andricu, Suita nr. 2 pentru orchestra de George Enescu, Uvertura la Ecuba de C.C. Nottara, Bagatella pentru contrabas si orchestra de Filip Lazar, Doua dansuri de Ion Nonna Otescu, Acteon de Alfred Alessandrescu, Privelisti moldovenesti de Mihail Jora. Iar spre a continua traditia wagneriana a Filarmonicii bucurestene din vremea lui Eduard Wachmann, incheierea ciclului de concerte al lui Hermann Scherchen a avut loc in a treia zi de Craciun (27 decembrie 1927) cu un festival Wagner!

Cand s-au implinit 100 de concerte de la fondarea institutiei (1894), presa bucuresteana a cerut etatizarea Orchestrei Filarmonicii:  "N-ar fi bine ca sa se infiinteze in Bucuresti scria compozitorul si criticul muzical Grigore Ventura in din 7 aprilie 1894  o orchestra stabila, precum exista in orice oras din Germania? Supun ideea ministrului Instructiunii Publice si primarului orasului". A trebuit sa treaca o jumatate de secol pentru ca sugestia lui Grigore Ventura sa se materializeze.

Al treilea moment de importanta majora din existenta Filarmonicii l-a constituit primul turneu peste hotare, in Grecia si Turcia (1922). A fost semnalul unor momente de afirmare a artei interpretative romanesti in Europa, fiindca  alaturi de dirijorii George Georgescu, Mircea Basarab si Mircea Cristescu  o suita de virtuozi ca Dinu Lipatti, Ion Voicu, Silvia Serbescu, Valentin Gheorghiu, Radu Aldulescu, Alexandru Demetriad, Mihai Constantinescu (1934-1967), au inscris orchestra bucuresteana in circuitul marilor formatii mondiale.

Competitia valorilor artistice, in care Filarmonica de Stat, devenita  George Enescu dupa moartea maestrului (1955), a intrat dupa 1958, s-a produs la Bucuresti, odata cu aparitia celui mai prestigios Festival muzical international  George Enescu din tara noastra. Ducand greul fiecarei manifestari artistice trianuale, prima noastra orchestra simfonica a trebuit sa lupte, de la egal la egal, cu cele mai prestigioase ansambluri straine, a lansat zeci de partituri ale generatiei postenesciene, a impus capodoperele lui George Enescu in cele mai autentice talmaciri posibile. Nu mai este un secret faptul ca dialogul de la Bucuresti a ingaduit accesul masiv al dirijorilor si solistilor romani la cele mai mari formatii-oaspete, dar, totodata, a permis invitarea Filarmonicii  George Enescu, sub baghetele lui Cristian Mandeal si Horia Andreescu, dirijorii permanenti din ultimul deceniu, cu regularitate peste hotare. Dispunand  dupa 1951  si de un cor academic de inalta tinuta profesionala, adeseori Filarmonica a plecat in tandem pe meleaguri straine, spre a da viata unor partituri vocal-simfonice reprezentative.

Daca privim cu o unda de regret mai ales peste perioada de debut international din prima jumatate a veacului al XX-lea, atunci ne vom intreba de ce Filarmonica bucuresteana nu a ajuns mai repede in compania  granzilor europeni, cand aveam dupa 1920 un sef de orchestra si un virtuoz de talia lui George Enescu. Filarmonica a platit un tribut prea greu, fiindca modestia proverbiala a maestrului nu l-a implicat niciodata la pupitrul vreunei orchestre romanesti intr-un turneu peste hotare! A trebuit sa ne multumim doar cu partiturile sale, desi formatia a simtit nevoia si de magistrala sa bagheta. Sa nu uitam ca la Expozitiile universale de la Paris (1937) si New York (1939), Enescu a preferat sa prezinte doar lucrarile scolii romanesti de compozitie, fara  instrumentul capital (Filarmonica) de care aveam atat de multa nevoie, spre a ne impune si valorile interpretative. Din pacate, nici intalnirile de neuitat cu Sergiu Celibidache la Ateneul Roman (1979) nu au condus Filarmonica  George Enescu catre pasul fundamental asteptat de publicul nostru (angajarea sau colaborarea permanenta), orchestra bucuresteana ratand o alta sansa de afirmare internationala. Revirimentul din ultimele decenii se pare ca a venit pe calea discurilor-compact care au propulsat formatia-etalon a tarii in fruntea ierarhiei mondiale.

La cei aproape 140 de ani de existenta, Filarmonica  George Enescu se poate mandri cu o traditie artistica egala cu istoria moderna a Romaniei, fiindca sa nu uitam ca  scanteia fondarii primei noastre orchestre simfonice s-a ivit pe vremea lui Cuza Voda, odata cu plamadirea primului stat modern prin unirea Principatelor Romane! Istoria zbuciumata a Filarmonicii bucurestene se confunda cu momentele dramatice care au marcat existenta unui neam, asezat la rascruce de drumuri.