• Română (România)
  • English (United Kingdom)
Instalati Flash Player pentru a putea vedea playerul.
  • Anunț

    Marți 25 aprilie 2017 Casa de Bilete a Filarmonicii George Enescu va fi în mod excepțional  închisă. Publicul spectator este așteptat începând de miercuri 26 aprilie a.c. ora 12,00 pentru ridicarea biletelor și abonamentelor.

    Vă mulțumim pentru înțelegere.

  • Rezervări pentru concertele simfonice

    Rezervările la concertele simfonice se pot face pe site-ul nostru începând cu ziua de luni din săptămâna concertului.

  • Turul virtual al Ateneului Român

    Pentru turul virtual al Ateneului Român vă rugăm să apăsaţi AICI.tur_virtual_slide

  • În atenția publicului spectator,

    Accesul în sălile de spectacol ale Ateneului Român este permis până la ora începerii concertelor. După această oră, accesul se mai poate face DOAR la pauză. Mulțumim pentru înțelegere!

  • The Great Restoration Work of The Athenaeum

    coperta_cupola_ukEditura „Anima" a acceptat să realizeze pro bono traducerea volumului Marea refacere a Ateneului Român (1990-2003) în format electronic şi astfel, cu bucurie, anunţăm că volumul de excepţie The Great Restoration Work of The Romanian Athenaeum (1990-2003) poate fi accesat pe site-ul Filarmonicii „George Enescu" la adresa http://fge.org.ro/images/stories/publicatii/great_restoration.pdf

  • Informaţii despre bilete şi abonamente

    atheneublackPentru mai multe informaţii legate de bilete şi abonamente, vă rugăm să ne contactaţi la numărul de telefon:
    (+4) 021 315 6875
    Pentru orice alte informaţii vă rugăm să ne contactaţi la telefon: (+4) 021 315 2567

    De asemenea, vă invităm să ne urmăriţi şi prin intermediul paginilor de Facebook, Twitter și Instagram.

  • Caietele Filarmonicii "George Enescu"

    orga-1orga-2cupolarocupolaukcop refacereist
    Publicate de Editura Anima, Coordonator de colecţie: Cristina Sârbu

Stagiunea 2016 - 2017

Vă rugăm să vă asigurați că browser-ul dumneavoastră suportă Flash Player (descărcare AICI).

Vă rugăm să vă asigurați că nu aveți activată vreo aplicație pentru blocarea ferestrelor de tip pop-up.

Categoria a III-a de bilete = strapontine, scaune fără spătar.

Vă rugăm să vă abonaţi la newsletter

Ludwig Van Beethoven (1770 - 1827) - Simfonia nr. 2, în re major, op. 36

BeethovenSimfonia nr. 2, în re major, op. 36 are alura unui zâmbet schiţat în vremuri sumbre. Compusă în 1802, îl găseşte pe Beethoven marcat de tulburătoarea constatare că auzul său se degradează ireversibil. Va fi interpretată pentru prima dată la Viena, într-un concert datat 5 aprilie 1803 şi aflat sub bagheta compozitorului, alături de alte două prime audiţii: Concertul pentru pian nr. 3 şi oratoriul Cristos pe muntele măslinilor.
Simfonia lui Beethoven porneşte de la ansamblul orchestral instituit de Haydn - perechi de suflători de lemn, corni, trompete, timpani şi coarde - şi cele patru mişcări tipice, prima având o introducere lentă iar finalul în formă de rondo. Şi totuşi, Beethoven face un pas înainte. Introducerea părţii întâi aduce de la bun început o nouă respiraţie, un alt fel de spaţialitate ce cuprinde trasee armonice curajoase şi o diversitate expresivă de la lirism resemnat până izbucniri în unison ce trimit cu gândul la Simfonia nr. 9. Suspansul acumulat în introducerea lentă va fi transmutat într-o mişcare rapidă, de o extraordinară vervă, plină de spirit, de inocenţă dar şi de impredictibilitate. În partea a doua, Larghetto, Beethoven se exprimă cu eleganţă şi cu o graţie rară în creaţia sa, dublate de o dulce sobrietate. Partea a treia este un scherzo; dacă în prima simfonie, Beethoven încă mai foloseşte modelul predecesorilor, anume de a utiliza genul de menuet (creând însă un menuet atât de rapid şi de consistent, încât chiar din prima simfonie, el anticipează transformarea sa în scherzoul simfonic), aici, în Simfonia nr. 2 compozitorul afirmă această schimbare cu toată vehemenţa. Este un moment hotărâtor, nu doar pentru creaţia beethoveniană, ci pentru evoluţia istorică a simfonismului, când menuetul cu alura sa salonardă este înlocuit cu scherzo, un gen impregnat de intensitatea şi de profunzimea exprimării simfonice. Finalul debutează cu un gest muzical de o captivantă imprudenţă; într-o manieră care ulterior va fi recunoscută drept caracteristic beethoveniană, poate că muzica explozivă a acestei părţi a patra nu a fost apreciată astfel de publicul contemporan. Şocant şi impredictibil pentru ascultătorii primei audiţii, peste timp acest final de simfonie a putut fi receptat într-un mod asemănător unui scherzo, dar în măsură binară, mai voios şi mai picant.
Doar parţial satisfăcut de lucrările sale de până atunci, Beethoven anunţă un nou drum. Următoarea simfonie, „Eroica”, va consitui o revoluţie în toată regula; de aceea, Simfonia nr. 2 pare a fi o revoluţie în interiorul stilului convenţional al muzicii de sfârşit de secol XVIII.

Octavia-Anahid DINULESCU

 

 
Dirijorul Horia Andreescu – noul Director general adjunct al Filarmonicii “George Enescu”

horia andreescu 22Începând de astăzi, 22 februarie 2017, dirijorul Horia Andreescu este noul Director general adjunct al Filarmonicii „George Enescu” din București.


Fără discuţie personalitatea artistică consacrată, notorietate indiscutabilă îl recomandă pe maestrul Horia Andreescu să administreze politicile muzicale ale Filarmonici bucureştene. De adăugat şi experienţa managerială de la Radioul public şi Filarmonică. Mă bucur că a acceptat să continuăm o colaborare începută în urmă cu mulţi ani, a declarat Andrei Dimitriu, Directorul general al primei și celei mai vechi instituții muzicale din țară.

Fondator al orchestrei de cameră Virtuozii din București, profesor asociat al Universității Naționale de Muzică Bucuresti, Horia Andreescu a fost, mulți ani, director al Formațiilor muzicale Radio. Studiile sale la Universitatea de Muzică din București, la Academia de Muzică de la Viena (cu Hans Swarowski și Karl Osterreicher), precum și cursurile cu Sergiu Celibidache, sunt o bază solidă a devenirii sale artistice.

Citeşte mai mult...
 
Orchestra Filarmonicii "George Enescu"

orchestra_2014De peste 140 de ani, Orchestra Simfonica a Filarmonicii "George Enescu" da pulsul vietii muzicale romanesti in inima capitalei, la Atenul Roman, locul unde traditia intalneste modernitatea. Spatiul generos, in egala masura spectaculos si dinamic, prilejuieste deopotriva studentilor si abonatilor de-o viata intalniri atat cu marii clasici, dar si cu muzica contemporana.

Nume ca Eduard Wachmann, George Enescu, George Georgescu, Constantin Silvestri, Mihai Brediceanu, Mircea Cristescu si Cristian Mandeal alcatuiesc o linie neintrerupta a maestrilor, fiindca Orchestra simfonica a fost condusa intotdeauna de lideri care au stiut sa pastreze un standard inca neegalat in Romania.

In perioada de glorie interbelica, practic nu a existat dirijor sau solist important care sa nu fi fost oaspete al Ateneului, precum Igor Stravinski, Maurice Ravel, Arthur Rubinstein, Richard Strauss, Herbert von Karajan, Pablo Casals. Nivelul profesional s-a racordat permanent la spatiul cultural european, acolo unde Filarmonica s-a simtit intotdeauna acasa si unde a fost si este considerata un membru al elitei familiei muzicale. Astazi, ca si ieri, interpreti din toata lumea sunt invitati saptamanali si prezinta impreuna cu orchestra, de multe ori, concerte cu casa inchisa.

Citeşte mai mult...
 
Grădina Episcopiei – locul unde s-a construit Ateneul Român

cupola-copyright-webÎn 1865 un grup de oameni de artă şi cultură, entuziaşti, din care făceau parte Constantin Esarcu, C.A. Rosetti, V.A. Urechia, Nicolae Kretzulescu şi Al. Odobescu, pun bazele Societăţii Culturale „Ateneul Român“. Toţi doreau ca viitoarea societate să-şi aibă sediul într-un „edificiu care va fi închinat în exclusivitate artei şi ştiinţei, deci arhitectura va trebui să corespundă acestei destinaţii“. Primăria donează terenul pe care erau deja turnate fundaţiile viitorului manej, edificiu aparţinând Societăţii Ecvestre Române. Proiectul prevăzuse dimensiuni considerabile. Destinaţia iniţială a terenului se schimbă însă şi se hotărăşte ca în locul manejului să se ridice clădirea Ateneului Român. Dintre toate proiectele prezentate, a fost ales cel al arhitectului francez Albert Galleron, cel care proiectase în Bucureşti Palatul Băncii Naţionale (1880–1885). Noul proiect va utiliza fundaţiile deja existente. Descriind un cerc, ele vor sta la baza sălii de concerte. Albert Galleron va fi asistat de o comisie tehnică formată din arhitecţi şi ingineri români: Grigore Cherchez, Al. Orăscu, Constantin Băicoianu, Ion Mincu şi Ion Socolescu. Membrii acestei comisii aveau studiile făcute la Paris şi aveau concepţii artistice şi tehnice comune cu autorul proiectului.

Citeşte mai mult...