Solisti Concertisti
VALENTIN GHEORGHIU
În conştiinţa publicului, Valentin Gheorghiu este pianistul exemplar. Cariera sa, începută strălucit la 15 ani, sub bagheta lui George Georgescu, întrezărită de Emanoil Ciomac, s-a împlinit cu timpul, ajungând la desăvârşita consacrare. Gălăţean prin naştere (în aceeaşi zi ca Bach, 21 martie!), bucureştean prin devenire, universal prin vocaţie, Valentin Gheorghiu a urmat studii temeinice la Academia Regală de Muzică, fiind discipolul lui Mihail Jora (teorie-solfegiu, armonie, contrapunct, fugă, compoziţie), al Constanţei Erbiceanu (pian), al lui Mihail Andricu (muzică de cameră) şi Constantin Brăiloiu (istoria muzicii). Talentatul şi apreciatul tânăr a fost îndemnat şi sprijinit să meargă la Paris, unde, la Conservatorul Naţional Superior de Muzică a urmat pianul (cu Lazare Lévy), teoria şi solfegiul (cu Marcelle Mayer) şi armonia (cu Noël Gallon). Toate acestea s-au petrecut între 1934 şi 1947 (1937 - 1939 la Paris). De foarte tânăr, Valentin Gheorghiu a devenit solist al Filarmonicii (1950), a întreprins turnee de răsunet, în repetate rânduri, în toate ţările europene cu tradiţie muzicală, dar şi în Israel, în Statele Unite şi Canada. Prestigiul său i-a adus invitarea în juriile unor diverse concursuri internaţionale. Interpretul în concerte şi recitaluri a fost dublat de partenerul desăvârşit în formaţii camerale (Trio Bucureşti, împreună cu fratele său, violonistul şi pedagogul Ştefan Gheorghiu şi violoncelistul Radu Aldulescu, a făcut epocă). Au urmat înregistrările radiofonice, discografice şi de televiziune. Recunoaşterea meritelor sale s-a concretizat în distincţii importante, între care şi unele de compoziţie, începând cu Menţiunea I Enescu (1946, pentru Sonata pentru pian) ş.a. Am intrat, astfel, în domeniul componistic, care a fost consacrat prin Premiul „George Enescu“ al Academiei Române, pentru Concertul pentru pian. Valentin Gheorghiu a mai dat la iveală 2 simfonii (din păcate şi spre pierderea publicului foarte rar cântate), o suită orchestrală, un cvartet de coarde, un trio cu pian, o sonată pentru violoncel şi pian, lieduri etc. Activitatea interpretativă - intensă, solicitantă, epuizantă chiar - i-a răpit din timpul şi energia care ar fi putut fi consacrate creaţiei. Valentin Gheorghiu, muzicianul polivalent, reprezintă spiritualitatea românească de peste o jumătate de secol cu cinste ireproşabilă şi la cote impresionante. Ca pianist şi - nu în ultimul rând - compozitor.
MARIN CAZACU
Născut în anul 1956, Marin Cazacu a studiat violoncelul la Liceul de muzică din Bucureşti cu profesorul Ion Urcan, apoi la Universitatea Naţională deMuzică cu renumiţii profesori Serafim Antropov şi Aurel Niculescu. S-a perfecţionat la Weimar cu profesorul Mezö Lászlo şi a fost asistentul maestrului Radu Aldulescu la cursuri de măiestrie. Marin Cazacu este laureat al concursurilor internaţionale de la Geneva, Markneukirchen, Leipzig, Bologna, Belgrad.
Din anul 1983 este solist al Filarmonicii „George Enescu“ şi desfăşoară o activitate intensă atât în România, cât şi în străinătate, sub bagheta unor mari dirijori: Ghennadi Rojdestvenski, Sergiu Comissiona, Lu Jin, Nanse Gum, Cristian Mandeal, Horia Andreescu, Antoni Ros Marba, Mendi Rodan, Misha Katz, Jean Périsson. A apărut în diverse formaţii camerale alături de artişti prestigioşi ca Vladimir Orlov, Valentin Gheorghiu, Radu Aldulescu, Mihaela Martin, Mirel Iancovici, Ilia Grubert, Jeremy Menuhin şi ca membru al formaţiei „Pro Arte“ şi colaborator al cvartetului „Voces“. Numele său a figurat adesea pe afişele unor mari festivaluri europene importante precum cele de la München, Berlin, Milano, Veneţia, Valencia, Bratislava, Sofia. În 1990 a concertat cu Orchestra Radio din Berlin, iar în 1994 a fost solistul Orchestrei Naţionale Radio dirijate de Horia Andreescu la Festivalul „Europa Musicale“ (München), concerte transmise în direct în multe ţări din Europa. Începând cu 1992 este cadru didactic la Universitatea Naţională de Muzică din Bucureşti, studenţii săi afirmându-se cu succes pe scene din ţară şi din străinătate. În 1998 a fondat cvartetul „Cellissimo“ - împreună cu Alexandra Guţu, Răzvan Suma şi Olga Mănescu - iar cu studenţii săi susţine recitaluri de la 8 la 12 violoncele în formaţia „Violoncellissimo“.
Înregistrările discografice pentru „Electrecord“ şi „Olympia“ sunt mărturii ale calităţilor acestui „excelent muzician“, aşa cum l-a numit Ghennadi Rojdestvenski. Pretutindeni apariţiile sale au fost comentate entuziast de public şi de presă.
Solisti Instrumentisti
Nicolae Licaret
Director Artistic si Solist Instrumentist al Filarmonicii George Enescu, Bucuresti
Debutul pianistului, clavecinistului si organistului Nicolae Licaret a avut loc înca din timpul studiilor, atât în recital, cât si în concert. De atunci, Nicolae Licaret apare cu regularitate în viata de concert din tara si din strainatate, atragându-si elogiile publicului si ale presei de pretutindeni. S-a nascut la Bucuresti si începe studiul pianului la vârsta de 5 ani cu Natalia Iacobescu. Continua educatia muzicala la Liceul de muzica nr. 2 din Bucuresti, clasa profesoarei Maria Buzelan, urmând în paralel si cursurile Liceului „Matei Basarab“. Elev fiind, debutul sau artistic are loc în Sala „Dalles“ la 17 mai 1959, în cadrul unui festival Händel. Beneficiaza de pretioasele îndrumari ale unor profesoare celebre: Muza Ciomac, Cella Delavrancea si, mai apoi, la Conservator, Florica Musicescu. Dupa absolvirea Conservatorului din Bucuresti participa la numeroase cursuri de perfectionare la Weimar, cu Hans Pischner - clavecin, Guido Agosti - pian si la Brugge, cu Isolde Ahlgrimm. Se dedica, în paralel, studiului orgii sub îndrumarea lui Iosif Gerstenengst, perfectionându-se cu ocazia numeroaselor turnee efectuate în renumite centre ale muzicii de orga din Europa (Roma, Madrid, Burgos, Barcelona, Perugia, Varsovia, Santiago de Compostela etc.). În 1968 devine membru al Filarmonicii din Bucuresti, al carei director artistic este de la 1 ianuarie 1991.În 1973 începe o sustinuta activitate concertistica la clavecin, orga si pian, colaborând cu dirijorii Carlo Zecchi, Witold Lutoslawski, Jean Martinon, Roberto Benzi, Lawrence Foster, Igor Markevitch, Cristian Mandeal, Sergiu Comissiona si având ca parteneri pe Henryk Szeryng, Jean-Jacques Kantorow, Lola Bobescu, Mary Fujivara, Daniel Podlovschi, Luigi Alva, Gheorghe Zamfir, Ileana Cotrubas, Atsuko Temma, Valentin Gheorghiu, Luz Leskovitz, Mariana Nicolesco, Vladimir Orlov. Prezentele lui Nicolae Licaret în lume sunt legate de festivalurile internationale de la Berlin, Cordoba, Sorrento, Zagreb, Halifax, Los Angeles, Brugge, Havana, Ossiah-Villach, Adelaide, Sydney, Brasov, Bankok, Bucuresti (Festivalul „George Enescu“), Ohrid, Madrid.Ca solist, muzician de camera, acompaniator, membru fondator al cvintetului „Concertino“, actualmente membru al cunoscutului ansamblu „Pro Arte“, Nicolae Licaret - unul dintre putinii interpreti cu activitate solistica concertistica la trei instrumente cu claviatura - a concertat în cele mai importante sali din Europa, America si Australia. Repertoriul sau vast, cuprinzând lucrari esentiale, de la muzica Renasterii, Barocului pâna la muzica contemporana universala si româneasca, contine si numeroase lucrari pentru cele trei claviaturi, pe care artistul le-a prezentat publicului în prima auditie.Pentru merite deosebite a fost decorat cu ordinul „Meritul Cultural“ în grad de comandor si cu ordinul Steaua Solidaritatii Italiene în grad de cavaler. Este vice-presedinte al Fundatiei „Solidaritatea Culturala Româna“, „ARS XXI“. Critica de specialitate a apreciat mereu favorabil arta lui Nicolae Licaret, caracterizându-l ca „un mare pianist si muzician“, „partener ideal“, „un virtuoz al clavecinului“, „pianist stralucitor, cu o cultura a sunetului si discretie dinamica“, „un artist de exceptie al barocului“, „un mare colorist al orgii“.Artistul a realizat numeroase înregistrari la Radiodifuziunea Româna, precum si la casele de discuri „Electrecord“ si „Philips“, BMG, AIX Records.
AURELIAN-OCTAV POPA
Aurelian-Octav Popa a studiat la Liceul „Matei Basarab“, Liceul de muzică şi Conservatorul din Bucureşti, după care a urmat stagii de perfecţionare la Paris şi în SUA, apoi cursurile de dirijat susţinute de Sergiu Celibidache la Trier. A obţinut premii la concursuri internaţionale, mai întâi la „Primăvara la Praga“ - 1959, fiind primul instrumentist român care a obţinut Premiul I în străinătate, apoi la Budapesta - 1956, Birmingham - 1966, Utrecht şi Geneva - 1967. A cântat în primă audiţie în România piese camerale ale unor compozitori importanţi ai secolului XX: Bartok, Stravinski, Berg, Schönberg, Messiaen, Honegger şi concerte cu orchestra: Concertul de Aaron Copland (dirijor compozitorul), Concertul de Hindemith (dirijor Const. Bobescu), Preludii de dans de Lutoslawski (dirijor Serge Baudo), Scaramouche de Darius Milhaud (dirijor Cristian Mandeal), Concertul de H. U. Lehmann (dirijor Paul Popescu) şi altele. Foarte semnificativă este seria de concerte pentru clarinet româneşti: Aurel Stroe, Tiberiu Olah, Anatol Vieru, Ştefan Niculescu, Adrian Iorgulescu, Wilhelm Berger, Cornel Ţăranu, Tiberiu Fatyol, Alexandru Paşcanu, Mihnea Brumariu etc. Seria de compoziţii pentru clarinet solo este extrem de numeroasă, piesa simbol aparţinând lui Tiberiu Olah: Sonata „Pasărea măiastră“. Dintre numeroasele discuri se remarcă cel în compania Filarmonicii „George Enescu“ - dirijor Mircea Cristescu, fiind notat cu 10 în revista franceză Répertoire dintre peste 300 de discuri din toate timpurile. La Festivalul „George Enescu“ a apărut în toate ipostazele: membru al orchestrei, în muzica de cameră, solist, dirijor al Orchestrei din Constanţa şi al Ansamblului de suflători al Filarmonicii „George Enescu“. A efectuat turnee ca solist şi dirijor (Orchestra din Constanţa, Orchestra din Cannes, Filarmonica „George Enescu“, Orchestra Radio).
Ion Ivan Roncea
Dupa absolvirea Universitatii Nationale de Muzica din Bucuresti, in 1971,avand ca profesoara pe Liana Pasquali , Ion Ivan-Roncea s-a impus în scurt timp ca unul dintre cei mai apreciati artisti români, cântând cu toate Orchestrele Filarmonice din tara si sustinând numeroase recitaluri ce s-au bucurat de o primire entuziasta din partea publicului si a criticii. A întreprins turnee în Austria, Germania, Franta, Anglia, Belgia, Olanda, Danemarca, Spania, Italia, Grecia, Bulgaria, Turcia, Israel, Moldova, Rusia, Polonia, Ungaria, Republica Ceha, Tara Galilor, Serbia, Slovacia, China, SUA, cântând pe importante scene de concert precum: Grosses Schauspielhaus si Sala „Mozarteum” din Salzburg, Sala Schauspielhaus din Berlin, Sala Radio din Frankfurt pe Main, Sala Radio si la Odd Fellow Palaet din Copenhaga, Sala Radio, Saint David”s Hall si Reardon Smith Theatre din Cardiff, Sala Filarmonicii din Liege, Sala Megaro Musikis din Atena, Sala Vigado si Sala Academiei de Muzica „Franz Liszt” din Budapesta, Sala Filarmonicii din Bratislava, Palacio de Congresos-Auditorio din La Coruna, Palais des Beaux Arts din Bruxelles, si a aparut ca solist cu Filarmonicile din Viena, Dresda, Liege, Salonic, Atena, Maastricht, Ostrawa („Janacek”), Bucuresti („George Enescu”).Deasemenea, a concertat cu Orchestrele Radio din Bucuresti, Ierusalim, Frankfurt, Praga, BBC - Cardiff, precum si cu Ansamblurile “Collegium Musicum” – Copenhaga, Europa Symphony si Budapest Strings.A colaborat cu dirijori de mare prestigiu ca: Sergiu Celibidache, Seiji Ozawa, Ghenady Rodjetsvensky, Horst Stein, Sir Charles Groves, Erich Bergel, Pierre Bartholomee, Sergiu Comissiona, Edvard Civjel, Ronald Zollman, Mendi Rodan, Cristian Mandeal, Horia Andreescu, Emil Simon, Ion Baciu, Lucas Karitinos, Ion Marin si cu solisti precum: Wolfgang Schulz, Toke Lund-Christiansen, Pierre-Yves Artaud, Gavril Costea, Virgil Francu, Ion Bogdan Stefanescu, Aurelian Octav Popa, Dan Grigore, Stefan Ruha, Martin Haselbock, Marin Cazacu, Gheorghe Crasnaru, Georgeta Stoleru, Johnny Raducanu, Maria Baldea, Ioana Ivan-Roncea, Marisa Robles, Chantal Mathieu, Kumiko Inoue, Alice Giles, Naoko Yoshino s.a.A aparut ca solist în Festivalurile „George Enescu” (Bucuresti), Salzburg, Viena, Maastricht, Cardiff, Budapesta, Belgrad, La Coruna si în Congresele Mondiale de Harpa din Olanda, Israel, Austria, Franta si Cehia. Ion Ivan-Roncea a cântat în direct si a fãcut înregistrari pentru posturi importante de Radio si Televiziune precum: Viena, Copenhaga, Paris, Frankfurt pe Main, WQXR - NewYork, BBC – Cardiff, Ierusalim, Praga, Sofia, Budapesta si Bucuresti, unele dintre acestea din urma intrând în “Fonoteca de Aur” a Radiodifuziunii Romane.De asemenea, a înregistrat numeroase discuri LP, CD-uri si DVD-uri pentru Casa de discuri Electrecord, ARTE NOVA Classics (Germania/Austia), AIX Records (SUA), si a aparut în emisiuni si productii de radio si televiziune in Romania si in strainatate.Ca profesor la Universitatea Nationala de Muzica din Bucuresti are rezultate bune si foarte bune, majoritatea studentelor clasei de harpa sustinind frecvent recitaluri si concerte in cadrul stagiunii muzicale a Universitatii, sau pe alte scene de concert din Bucuresti si din tara, si colaborind cu unele orchestre romanesti.Cele mai bune dintre acestea au obtinut premii la Concursuri nationale si/sau internationale: Maria Bildea, Judith Wunderlich, Stasa Grujic, Ioana Ivan-Roncea, Anna Dermani, Ina Zdorovetski, Roxana Moisanu, Ionela Bradean, Gabriela Chihaescu, Miruna Vidican, s.a.A sustinut cursuri în Grecia, Ungaria, Franta, Olanda, Marea Britanie, Cehia, Austria, Serbia, Moldova, Italia, Rusia, S.U.A. si a fost invitat în Juriile Concursurilor Internationale de Harpa din Israel, Cardiff, Weikersheim, Geneva, Chisinau, „A.S.T.H”-Lyon, „Lily Laskine”-Dauville, „Salvi”-Saluzzo, „Josef Reinl”-München/Viena, „Martine Geliot”-Lille, ARD- München si Belgrad.Repertoriul sau cuprinde lucrari clasice si contemporane pentru harpa, transcriptii, piese pop, jazz, latino, precum si opusuri camerale si orchestrale.De-alungul carierei,muzicianul a primit numeroase premii si distinctii internationale precum: Premiul l la Concursul International de harpa din Israel (1976); Premiul „Lily Laskine” SUA,1984; Ordinul Meritul Cultural in grad de Cavaler,2004.Ion Ivan-Roncea este membru al Asociatiei Internationale a Harpistilor si al Congresului Mondial de Harpa, din al carui Directorat a facut parte între anii 1985 si 1990.