• Română (România)
  • English (United Kingdom)
Instalati Flash Player pentru a putea vedea playerul.
  • Rezervări pentru concertele simfonice

    Rezervările la concertele simfonice se pot face pe site-ul nostru începând cu ziua de luni din săptămâna concertului.

  • Turul virtual al Ateneului Român

    Pentru turul virtual al Ateneului Român vă rugăm să apăsaţi AICI.tur_virtual_slide

  • În atenția publicului spectator,

    Accesul în sălile de spectacol ale Ateneului Român este permis până la ora începerii concertelor. După această oră, accesul se mai poate face DOAR la pauză. Mulțumim pentru înțelegere!

  • The Great Restoration Work of The Athenaeum

    coperta_cupola_ukEditura „Anima" a acceptat să realizeze pro bono traducerea volumului Marea refacere a Ateneului Român (1990-2003) în format electronic şi astfel, cu bucurie, anunţăm că volumul de excepţie The Great Restoration Work of The Romanian Athenaeum (1990-2003) poate fi accesat pe site-ul Filarmonicii „George Enescu" la adresa http://fge.org.ro/images/stories/publicatii/great_restoration.pdf

  • Informaţii despre bilete şi abonamente

    atheneublackPentru mai multe informaţii legate de bilete şi abonamente, vă rugăm să ne contactaţi la numărul de telefon:
    (+4) 021 315 6875
    Pentru orice alte informaţii vă rugăm să ne contactaţi la telefon: (+4) 021 315 2567

    De asemenea, vă invităm să ne urmăriţi şi prin intermediul paginilor de Facebook, Twitter și Instagram.

  • George Enescu Philharmonic Records

    orga-1orga-2cupolarocupolaukcop refacereist
    Published by Editura Anima, Colection Coordinator: Cristina Sârbu

2016 - 2017 Season

Please make sure that your browser supports Flash Player (download HERE).

Please check if you have any popup-blocking applications enabled.

3rd category of tickets = folding seats.

Please subscribe to our newsletter

Home Press and media Interviu cu pianistul Edu...
Interviu cu pianistul Eduard Stan

pianistul eduard stanPianistul Eduard Stan: „Îl iubesc foarte mult pe Brahms, în Chopin mă simt foarte bine“

Miercuri, 18 octombrie, și vineri, 20 octombrie 2017, de la ora 19.00, în Sala mare a Ateneului Român, Orchestra Simfonică a Filarmonicii „George Enescu“, condusă de maestrul Christian Badea, va avea în program Concertul nr. 3 pentru pian și orchestră de Ludwig van Beethoven și Simfonia nr. 5 de Piotr Ilici Ceaikovski.
Despre Concertul pentru pian nr. 3 în Do minor, op. 3 de Ludwig van Beethoven, solistul Eduard Stan, un maestru al nuanţelor, spune că există „o tehnică a culorii, a sunetului și a sonorităţii“, dincolo de tehnica vitezei.

Filarmonica „George Enescu“: Ce înseamnă Concertul pentru pian nr. 3 în Do minor, op. 3 pentru dumneavoastră?
Eduard Stan: Este o lucrare de Beethoven în Do minor, o lucrare despre destin...Practic toate lucrările pe care le cunoaștem de Beethoven în Do au un anumit dramatism. În Concertul pentru pian nr. 3 în Do minor, op. 3 există un contrast foarte frumos între partea întâi care aparține de această categorie și partea a doua care e un belcanto superb în Mi major, o tonalitate atât de îndepărtată de Do minor-ul inițial și care e de fapt inima întregului conceput.


Ați mai nterpretat această lucrare în Sala Ateneului Român?
Am cântat-o cu foarte mulți ani în urmă, dar nu în România. Sunt aproape 20 de ani de când am pus ultima oară mâna pe această partitură. În Germania, am cântat-o prima dată, eram student. Sunt sute de versiuni de interpretări pe care le cunoaștem . E întotdeauna o provocare - un challenge cum zice englezul - o astfel de capodoperă, din toate punctele de vedere.

Cum e să cântați sub conducerea dirijorului Christian Badea?
Cu maestrul Christian Badea am mai cântat un concert de Grieg, tot la Ateneu, cred că în urmă cu 5-6 ani. Mă simt foarte bine alături de el. Este un dirijor extrem de experimentat în operă și asta se simte, te prinde din toate părţile, nu sunt neclarități din partea dânsului. E foarte agreabilă colaborarea cu dânsul. Cu Orchestra Filarmonicii „George Enescu“ am avut o repetiție marţi seară, după o zi destul de obositoare . Vom mai repeta, va fi bine la concerte.

La ce vârstă ați început să studiaţi?
De mic copil. Am avut primele ore de pian la vârsta de cinci ani. La vârsta de șase ani am avut ore cu doamna Stela Drăgulin la Brașov. Îmi place să spun că, dacă rămâneam în România, nu cred că ieșeam muzician. Am avut noroc să am profesori foarte buni în Germania care mi-au insuflat mai mult iubirea de muzică și nu de studii. Profesorul care m-a marcat cel mai mult a fost domnul Arie Vardi, cu care am lucrat mult timp când eram cât de cât copt ca artist, în clasa solistică de la Academia de Muzică din Hanovra. La şcoala de la Hanovra am trecut practic prin toate etapele, de la pedagogie, la diploma artistică și diploma concertistică.

Când ați știut sigur că veți deveni solist?
De pe la 14-15 ani am știut că doresc să studiez muzica. A fost un crescendo oarecum și o acumulare de experiență în timp. Şi experiențele camerale m-au ajutat foarte, foarte mult.

Ați părăsit România în 1978, când aveaţi 11 de ani. Ce mai înseamnă acum România pentru dumneavoastră?
Acasă e unde este familia, de fapt. Există un sens de acasă în sensul că soția mea provine tot din Brașov ca și mine, ne-am cunoscut de copii. Există, desigur, un sentiment de acasă, tot tmpul, când revin în țară.... E vorba limba maternă. Ambii mei părinți sunt români, însă, paradoxal, prima limbă pe care am învățat-o a fost limba germană. Am avut noroc de o guvernantă care vorbea cu fratele meu și cu mine în limba germană. Ambii părinții lucrau, veneau acasă seara și, bineînțeles, vorbeau în limba română, dar în timpul zilei noi, copiii, vorbeam în germană. M-au dat și la grădinița germană din Brașov, am urmat primele cinci clase la Liceul Honterus din Brașov. Nu a fost în plan să plecăm din România, tata a rămas în 1977 în Germania, după ce plecase acolo cu lucrul. Printr-o minune în acea epocă comunistă plină de restricţii am putut să-l urmăm pe tata și să ne reîntregim familia în Germania. Amprenta la mine este dublă. Sunt român, mă simt român, sunt mândru de a fi român și de a-mi reprezenta țara și toate darurile care mi-au fost date pe unde pot în lume.

Pe fiul dumneavoastră îl încurajați să facă muzică?
Băiatul meu împlineşte 15 ani la sfârşitul lunii octombrie.A fost destul de repede clar că nu are o atracție nativă către acest instrument. Face pian, dar nu va deveni muzician.

Ce compozitori preferaţi?
În general, am o slăbiciune pentru latura romatică, îl iubesc foarte mult pe Brahms, în Chopin mă simt foarte bine... Schumann, Beethoven, Enescu îmi plac foarte mult.

Critica internaţională aprecia la dumneavoastră „talentul fin al retragerii alături de un simţ înnăscut pentru echilibrul sonorităţii“. Vă recunoaşteţi în acest portret?
În general, sunt un artist care încerc în cântatul meu să fiu foarte orchestral și cu foarte multe culori, întotdeauna mă gândesc la instrumente care îmi sugerează cumva sunetul pe care încerc să-l produc în pain. Deci există nu numai o tehnică a vitezei și a cântatului tare, ci există și o tehnică a culorii, a sunetului și a sonorităţii care pe mine mă interesează mai mult. Încerc să fiu cât se poate de flexibil.

Faceţi deja un tandem foarte cunoscut cu Remus Azoiţei. Cum vă completaţi din punct de vedere artistic?
Colaborarea mea cu Remus Azoiței are nişte baze solide. Noi suntem un duo care împlinim 20 ani pe scenă în 2019. Am devenit un nucleu foarte bine format, pentru că ne cunoaștem foarte bine. Ştim foarte bine ce facem, fiecare, pe scenă. Suntem doi prieteni vechi, la cataramă.

Cât timp exersaţi pentru un concert?
Depinde de proiect. Pentru concertul acesta mi-ar fi plăcut să fi avut mai mult timp, în sensul că de-abia la începutul verii a fost programat. A fost destul de rapidă pregătirea, alte dăți se întâmpla să ştiu cu un an înainte, acum am avut trei luni. A fost o pregătire mai în viteză, însă este un concert pe care oricum îl cunosc bine. Data trecută l-am interpretat în Germania.

Aţi înregistrat, alături de Remus Azoiţei, la Londra, în premieră mondială integrala lucrărilor pentru vioară şi pian de George Enescu. Se cântă muzica lui Enescu în lume?
Începe să fie cunoscută muzica lui Enescu, încep să observ un interes la colegi germani și de alte naționalități. Aprecierea crește cu cât cunoștința crește. Cu cât începi să te ocupi cu Enescu, să citești despre el, să îi asculți muzica, cu atât devii mai interesat. Multe lucrări nu se deschid către tine de la prima audiție, le înţelegi ulterior... Am colegi care sunt mari fani Enescu. Am avut un coleg în clasa de dirijat - am făcut și un semestru de dirijat orchestral - care a fost la mai multe orchestre în Germania şi a interpretat lucrările compozitorulu român. A devenit un mare fan al muzicii lui Enescu. Sunt pioni deja plasați în toată lumea care îl au pe Enescu în vizor în programe. E important Festivalul „George Enescu“ în acest sens. Acum câțiva ani, în tandem cu Remus Azoiţei, am avut atunci trei concerte camerale în țară în cadrul festivalului.

Cum vedeţi școala românească de muzică actuală?
Pot să spun prea puține, nu sunt la curent. Mulţi au posibilitatea să studieze și în afară, înţeleg că cei mai talentaţi tineri părăsesc România.

(Interviu realizat de Simona Chiţan)

BIOGRAFIE
Eduard Stan, maestru în „echilibrul sonorităţii”

Născut în 1967 la Braşov, pianistul Eduard Stan s-a stabilit în Germania la vârsta de 11 ani. Caracterizat de ziarul Frankfurter Allgemeine Zeitung drept un „pianist cu un eminent sens al nuanţelor”, concertează în majoritatea ţărilor europeene şi în S.U.A. În trecutul apropiat a cântat în săli prestigioase cum ar fi: Carnegie Hall New York, Salle Cortot Paris, Filarmonica şi Konzerthaus din Berlin, Concertgebouw Amsterdam, Konzerthaus din Viena, Kennedy Center Washington DC, Auditorio Nacional Madrid, National Concert Hall Dublin, Musikhalle Hamburg, Gasteig München şi Ateneul Român din Bucureşti.
Debutul său la celebra Wigmore Hall din Londra a fost descris ca eveniment de „artă pianistică de cea mai înaltă măiestrie“ (Classical Source). În 2010 a debutat cu mare succes la Filarmonica „George Enescu“ din Bucureşti cu concertul de Grieg, sub bagheta maestrului Christian Badea.
Eduard Stan este un apreciat partener de muzică de cameră, renumita revistă de specialitate The Strad descriindu-l ca pe „un talent fin al replierii cu un simţ înnăscut pentru echilibrul sonorităţii“. Concertează cu regularitate în duo împreună cu violonistul Remus Azoiţei din Londra, cu care a înregistrat în premieră mondială integrala lucrărilor pentru vioară şi pian de George Enescu. Eduard Stan a înregistrat CD-uri solo pentru casa de discuri germană Hänssler Classic cu muzică de Bach, Schubert, Chopin, Liszt, Fauré, Debussy şi Ravel.
Eduard Stan este comparat cu un „predecesor de talia lui Wilhelm Kempff“.